|
Dragi cititori ai site-ului misiune-ortodoxa.ro,
In urma replicilor pe alocuri infierbantate care s-au iscat odata cu postarea filmului despre viata staretei Mirtidiotissa, realizat de obstea Manastirii Sfintilor Ciprian si Iustina de la Fili apartinatoare Sinodului in Rezistenta din Grecia, cu care Patriarhia noastra nu se afla in comuniune, s-a hotarat stergerea documentarului de pe site, pastrandu-se insa comentariile, care pot continua in limitele bunului simt. Fara a fi interpretat ca un gest de fronda din partea celor din Biserica Ortodoxa de Stil Vechi (imi displace termenul persiflant "stilist") trebuie precizat ca site-ul www.misiune-ortodoxa.ro nu reprezinta punctul de vedere al BOSV. Dar evident, nici nu le este ingradita libertatea de exprimare atata vreme cat limbajul pastreaza decenta.
Dar sa-mi spun si eu parerea. Nu sint de acord cu opiniile unora din BOSV care spun ca in BOR nu ar mai exista har si ca adevarul se afla la ei. Avem atatia mari duhovnici care tin adevarul de credinta in BOR, avem moastele sfintilor care au ramas in ascultare dupa schimbarea calendarului. Or, n-or fi toti acestia niste rataciti "vanduti catolicilor". Discutiile patimase cu privire la schimbarea calendarului nu sunt de data recenta, revistele interbelice adapostind interesante dezbateri cu privire la schimbarea calendarului. Intre cei care s-au situat pe pozitii conservatoare, impotriva schimbarii, l-as aminti aici pe Nae Ionescu care desi nu a agreat schimbarea calendarului nu a mers pana intr-acolo incat sa iasa de sub ascultarea Bisericii. Zecile de mii de martiri care au murit in temnitele comuniste, lucrarea misionara a duhovnicilor nostri renumiti, nu ne lasa sa parasim Biserica si sa traim cu impresia ca ne putem face noi propria Biserica unde nu sunt nici ierarhi corupti, nici masoni si nici ecumenisti. Redau mai jos doua citate, unul din 'Viata parintelui Ioanichie Moroi" iar al doilea fragment e o marturie a parintelui Ilarion Argatu:
,, In anul 1925,dupa indreptarea calendarului ,protosinghelul Ioanichie era in mare indoiala.Nu stia daca este bun sau nu stilul nou. Deci,s-a inchis in chilie si a inceput sa posteasca si sa se roage pana ce Dumnezeu ii va da un semn cum sa tina.
Dupa aproape 20 de zile de post ,batranul a fost gasit in chilie foarte slabit.Apoi,intarindu-se cu Prea Curatele Taine si cu putina mancare,a doua zi a spus fiilor sai duhovnicesti:
-Multe ispite am patimit in aceste zile de la diavoli .Ca uneori ma amenintau sa ma omoare.Alteori ma bateau cu toiege de foc.Odata am vazut o ceata de diavoli,zicand:
-Hai sa taiem pe batranul acesta ca vrea sa se faca sfant! Apoi au strigat cu manie asupra mea:
-Cine ti-a spus tie ca astazi se mai fac sfinti?
-Dar voua cine v-a spus ca nu se mai fac?le-am raspuns. In alta zi mi-au spus cu manie:
-Degeaba mai postesti ,ca tot in mainile noastre o sa vii! Iar eu le-am zis:
-Eu am nadejde in mila lui Dumnezeu ca ma voi izbavi de maniile voastre!
Dupa mai multe zile de post ,am vazut deasupra mea in vazduh trei sfinti imbracati arhiereste care semanau cu Sfintii Trei Ierarhi.Cel din mijloc mi-a zis cu glas ca de trambita:
-Ioanichie ,de ce te indoiesti si nu faci ascultare?Nu stii ca ascultarea este mai mare decat jertfa? Deci,asculta de cei mai mari, ca nu vei raspunde tu de indreptarea calendarului. ''
si al doilea fragment:
La Boroaia, aveam o crestina care venea la Biserica, postea toate posturile, se impartasea, fiind o buna si de nadejde credincioasa, cu toate ca mama ei tinea stilul vechi. Intr-o zi a cazut la o boala grea si a pus-o la pat. Atunci trimite dupa mine sa merg si s-o impartasesc. M-am dus in graba si eram mirat cum de a cazut matusa Ileana asa deodata la boala! Cand am inceput slujba pentru spovedanie imi spune:
- “ Parinte te rog de data aceasta si pentru ca este ultima data, simt aceasta, sa pomenesti la rugaciune pe sfintii de astazi pe stilul vechi!”
- De ce matusa Ileana, ca dumneata niciodata n-ai cerut si n-ai pomenit de stilul vechi, mereu ai crezut ca sunt gresiti?
- Stiu, parinte, de data aceasta te rog sa ma spovedesti si sa ma impartasesti pe stilul vechi. Mama a murit cu necazul pe mine, ca nu m-a putut convinge sa merg la Biserica pe Stilul Vechi, vreau macar la sfarsitul vietii mele s-o impac pe mama.
Nu am reusit oricat de mult am insistat si oricate argumente i-am adus, ca omul in ultima clipa a vietii se poate pierde si poate pierde tot ce a cladit intr-o viata si ca aceasta este o ispita cu care vrajmasul vrea s-o castige. Pana in cele din urma, neavand ce sa fac, am spovedit-o si am impartasit-o asa cum a cerut. Am insistat sa-i aduca familia un preot pe vechi, daca aceasta vrea, insa nici acest lucru n-a vrut, n-a vrut sa primeasca preotul pe vechi decat pe mine.
Dupa ce am spovedit-o pe matusa Ileana, in urma a murit. I-am facut inmormantarea. Fiind cutremurat sufleteste de incapatanarea matusii, pentru ca tot timpul am avut grija sa n-o scap la stilisti, stiind ca familia ca familia ei toata este pe stilul vechi, iar in ultima clipa ca familia ei toata pe stilul vechi, iar in ultima clipa a vietii o pierd fara putinta de a o salva. Am pus rugaciune la Dumnezeu ca sa-mi arate unde este sufletul matusii Ileana!
Fiind la rugaciune, peretele dinspre rasarit dispare, se vedea afara si mi se arata un tanar imbracat in alb, zicandu-mi:
- Ai cerut de la Creatorul sa vezi unde este sufletul lui Ileana?
- Da. Am raspuns eu.
- Vino cu mine si vezi! Am fost luat pe sus si dus inspre miaza-noapte. Intr-o clipa am trecut am trecut deasupra muntilor, vailor, padurilor, satelor, oraselor, am coborat intr-un loc intunecos plin de rugi, spini, pamant colturos si cu iarba scurta si aspra. Tanarul care ma insotea a prins cu mana de iarba si a ridicat-o ca pe o usa.
- Coboara! Mi-a poruncit.
- Nu vad nimic. I-am raspuns eu, pentru ca totul era intuneric si nu se vedea nici pamant, nici scari.
- Sa fie lumina! A poruncit tanarul. Atunci s-a luminat, si am descoperit niste scari, nu stiam din ce material sunt, am coborat foarte mult in jos, in fundul pamantului, pana ce am ajuns in fata unui zid, opac, care nu era nici din piatra, nici din fier, nici din ciment, nu stiu din ce era. Avea multe usi. Ne-am oprit in dreptul in dreptul uneia, in care tanarul a lovit. S-a deschis usa si am intrat intr-o camera nu prea mare, cu peretii de culoare gri inchis. In mijlocul camerei pe un scaun sedea matusa Ileana intr-o lumina puternica si apasatoare. Cand m-a vazut s-a luminat la fata si a zis:
- Ai venit sa ma scoti de aici! Nu te-am ascultat si uite cum ma chinuiesc! Lumina aceasta este fierbinte si grea, ma apasa de ma dor umerii! Tanarul imi face semn ca este timpul sa plecam si-mi spune:
- La sfarsitul vietii si-a pierdut locul la Creatorul. Asa se chinuiesc cei despartiti de ascultarea Bisericii, cei ce nu asculta de duhovnicul lor, si se cred mai luminati! Deci a pierdut locul care i se pregatise pentru traire in evlavia si ravna pe care a avut-o toata viata, pentru faptul ca mereu socotea despartirea in doua a bisericii: stil nou si stil vechi, o greseala a celor de pe stilul vechi. Ati vazut, cum diavolul a avut rabdare si a asteptat-o pana in ultima clipa a vietii sale? Cand i-a dat o falsa mustrare de constiinta, ca nu a ascultat de mama ei sa respecte stilul vechi? Vedeti cum omul isi poate pierde mantuirea chiar si in ultima secuna a vietii? Cati nu au fost inselati in felul acesta! Cati nu zic ca ce poate fi rau in stilul vechi, ca tot biserica ortodoxa este! Este, dar cazuta din har si ascultare. Daca s-ar intoarce la ascultare ar fi altceva. Din cauza aceasta nici rugaciunile u se urca la cer, chiar daca sunt piosi, evlaviosi, respecta tipicul, canoanele, predaniile, mi s-a aratat aceasta
(Parintele Ilarion Argatu)
.................................................
co-admin: Razvan E. - Oceanografie_Ortodoxa
|
Video 
arbatorile cu data fixa ,au ,,sarit de pe fix'' cu 13
Pastila de intelepciune
Socotit în roadele sale, astăzi după trecere de vreme, progresul continuu s'a dovedit înşelător. Omul modern a avut o sete de mai bine, dar nu s'a aplecat îndeajuns asupra naturii acestui bine. Punctul luminos, unificator, a lipsit. Lumea nouă s'a încrezut prea mult in civilizatie şi progres, dar nimeni nu sta să gândească ce anume sunt acestea pentru fiinta spirituală a omului. Şi atunci drumurile s'au deosebit, după cum deosebite erau idealurile.
Ernest Bernea
Fapta poate fi inteleasa in doua feluri. Pe de o parte, intr-un sens material, asa cum apare in viata mecanica actuala, cand omul lucreaza ca o masina: materie din materie, elemente, functiuni, scopuri materiale. Pe de alta parte, fapta poate fi privita in sensul ei spiritual, ca o functiune a ordinii superioare, a destinului nostru de oameni. In acest fel, a faptui inseamna a fi activ interior, a rodi pe calea credintei si dragostei, inseamna creatie.
Ernest Bernea
Libertatea nu poate fi găsită decât în inima ta. Nu căta în jurul tău ceea ce ai în tine. Sfarmă piatra ce acoperă aurul. Libertatea este un dar al lui Dumnezeu. Libertatea nu poate fi decât interioară, nu poate fi decât creatie ; libertatea este putere deschisă pajiştilor înflorite ale lui Dumnezeu. Când omul apare, omul de conştiintă şi misiune, apare si libertatea. In acest caz libertatea nu este ceva formal şi relativ, ci este ceva esential şi absolut. Imprejurul omului adevărat, în fapta şi în cugetul său, în simtămintele care îl străbat, libertatea este o cale a, vietii şi a desăvârşirii, este o conditie a spiritualitătii şi un semn al omului în rosturile sale mari.
Ernest Bernea
Sensul incercarilor vietii este innoirea; ele ciocanesc neghina de pe ele, ciocanesc rugina de pe suflet. Incercarile grele ce se abat asupra-ne, ne descopera pe noi insine, cei uitati noua. Asa patrunzi inauntru, in inima ta si a lumii acesteia, in realitatea ascunsa a Dumnezeului viu.
Ernest Bernea
Cu cât omul şi-a creat mai multe nevoi, semn al unei înalte trepte de civilizatie, cu atât el a devenit mai putin stăpân pe sine, cu atât a fost mai putin liber. Sufletul său aparent înăltat, devenise lipsit de putere, se subtiase şi se complicase. Cuprinzând ceea ce nu-i era firesc, renuntând la ceea ce îi era esential, pentru podoabă, şi-a pierdut adevărata frumusete şi tărie. Vieata interioară a omului a avut toate aparentele unei creşteri adevărate ; in realitate s'a petrecut o sărăcire şi anume din cauză că această creştere nu era organică ci era o adunare, o adăugire. Nevoia de a corespunde vremurilor, ambitiile şi gusturile nenumărate, tot rafinamentul intelectual şi estetic, l-au sedus şi l-au îndemnat către o lume a decorativului şi inutilului.
Ernest Bernea
Vieata ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire fată de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderite albe ale zăpezii. De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe altii ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul ? Locul tău, locul darurilor proprii nu ti-l poate lua nimeni ; îl ai odată cu vieata.
Ernest Bernea